Written by În viață, trebuie să luăm zilnic decizii. Unele se dovedesc benefice, altele ne conduc într-o direcție greșită. Suntem tentați să credem că cel mai grav lucru este să greșim atunci când luăm o decizie. Eu cred însă că, de multe ori, mai grav este să nu avem curajul de a decide.
„Un om care ezită mereu să facă primul pas rămâne toată viața într-un picior.”
Fotbalul, pentru noi, a încetat de mult să mai fie doar un sport în care totul se consumă pe durata celor 90 de minute. Îl discutăm, îl analizăm, disecăm fiecare evoluție a jucătorilor, zi de zi, până la următorul meci.
Cineva care nu are microbul fotbalului probabil nu va înțelege niciodată asta. Pentru mulți dintre noi, fotbalul este un mod de viață. Tocmai de aceea îl considerăm un fenomen social.
Fotbalul și judecățile de astăzi
Atunci când discutăm despre fotbal, evaluăm aproape întotdeauna trecutul apropiat. Echipa a jucat bine, antrenorul a luat decizia corectă, jucătorul X a fost genial astăzi.
Ne raportăm, de cele mai multe ori, la ultimul meci sau la ultimele partide. Pe baza a ceea ce am văzut, luăm decizia de a critica sau de a lăuda, fără să știm cum va arăta următoarea etapă și ce ne rezervă viitorul.
Dacă nu am face asta, dacă am ezita mereu să ne exprimăm opiniile, în jurul fotbalului ar fi liniște.
În ultima perioadă, constatăm o creștere spectaculoasă a nivelului evoluțiilor unor jucători dinamoviști. Prestațiile lor sunt mult peste cele pe care le aveau în urmă cu unul sau două sezoane.
Sesizez însă o tendință de rescriere a istoriei, care nu mi se pare normală. Faptul că astăzi joacă bine, că sunt în formă și au prestații care ne smulg aplauze nu înseamnă că evoluțiile lor din trecut au fost la fel de bune.
Timpul nu rescrie istoria. Schimbă prezentul și, odată cu el, percepția noastră.
De aceea, personal, nu îi înțeleg pe cei care spun: „Îmi cer scuze pentru că am criticat evoluția unui jucător în urmă cu un sezon.”
Nu văd nicio problemă în a fi spus atunci ceea ce gândeai, atât timp cât evaluarea ta a fost sinceră și bazată pe ceea ce ai văzut.
Există însă o diferență importantă între a critica evoluția unui jucător și a-i pune o etichetă definitivă. Poți avea dreptate când spui că un fotbalist a jucat slab, dar poți greși atunci când afirmi că nu va fi niciodată suficient de bun. La fel cum poți recunoaște că o critică a fost exagerată sau nedreaptă, fără ca asta să însemne că toate observațiile tale din trecut au fost greșite.
Personal, consider că nu trebuie să ștergem critica de ieri, ci să știm să lăudăm evoluția de astăzi.
Soro, Mărginean și Armstrong: meritul de a progresa
Vorbim foarte mult despre Soro, Mărginean sau Armstrong, jucători care în trecut au fost criticați, iar astăzi sunt apreciați de suflarea dinamovistă.
Meritele lor sunt incontestabile. Au muncit mult, au dat dovadă de determinare și au reușit să ne schimbe percepția asupra jocului lor.
Iar aici cred că este lucrul pe care ar trebui să-l apreciem cel mai mult: nu faptul că noi am avut sau nu dreptate în trecut, ci saltul spectaculos pe care l-au făcut acești jucători.
De aici apare și „obligația noastră” de a fi sinceri până la capăt. Dacă atunci când am criticat o evoluție am fost sinceri, cu aceeași măsură ar trebui să știm să lăudăm din inimă reușitele lor și să ne bucurăm pentru ei.
Și poate că ar trebui să renunțăm și la celebra întrebare: „Unde sunteți, mă, cei care îl criticați acum un an?” Sunt tot aici, probabil aplaudându-l la fel de mult ca voi. Nu trebuie să ne împărțim în tabere, între cei care au avut dreptate și cei care au greșit. Ar trebui să ne bucurăm împreună că un jucător care ieri nu ne convingea astăzi ne face fericiți.
Nu ești inconsecvent atunci când îți schimbi evaluarea după ce se schimbă prestația. Ești incorect atunci când refuzi să vezi schimbarea doar pentru a avea dreptate.
HAI DINAMO!
Ultima actualizare: octombrie 22, 2026