„Văzuși, bă!” thumbnail

„Văzuși, bă!”

Este o expresie dragă mie, pe care am auzit-o mereu în copilăria petrecută pe dealurile Drăgășanilor. Era genul de expresie care nu trebuie tradusă. Se rezumă simplu: „AM AVUT DREPTATE!”

Avem printre noi, cu precădere în spațiul virtual, mulți dinamoviști care au ca punct central al retoricii lor: „Văzuși, bă!”

Cu toții suntem în căutarea unor validări și ne-am dori să știm că avem dreptate în proiecțiile noastre asupra viitorului. Problema apare atunci când, dincolo de satisfacția unui „Văzuși, bă!”, începem să le reproșăm celorlalți că nu au avut aceeași viziune.

„Unde sunteți, bă, ăia pesimiști?”, „Bă, ăștia care nu ați avut încredere ar trebui să tăceți!” sunt expresii care mă amuză teribil pe rețelele de socializare, în special prin puerilitatea de care dau dovadă.

În fotbal, optimismul și pesimismul nu sunt neapărat trăsături definitorii pentru caracterul unei persoane, ci, mai degrabă, stări influențate de rezultatele obținute de echipă.

Este firesc ca, după trei victorii consecutive, să devii optimist, la fel cum este firesc ca o serie de rezultate negative să-l transforme chiar și pe cel mai mare optimist într-un sceptic sau chiar într-un pesimist.

Așa au funcționat mereu lucrurile în fotbal. Încrederea și îndoiala, entuziasmul și dezamăgirea se succed de la un sezon la altul și, uneori, chiar de la o etapă la alta.

Sigur, nu vorbesc aici despre extreme, despre oameni care, după trei victorii, spun că trebuie să ne ferim de retrogradare sau despre cei care, atunci când echipa se află pe ultimele locuri, afirmă sus și tare că se bate la titlu.

Dar, în limite rezonabile, atât pesimismul, cât și optimismul sunt reacții firești, care nu ne situează în niciun caz în tabere opuse.

Suntem cu toții o familie enormă, frumoasă, unită în momentele grele, dar alcătuită din oameni atât de diferiți, cu experiențe și mentalități diferite.

Nu ar trebui să ne concentrăm pe ceea ce ne separă, pe pesimismul sau optimismul de moment, ci pe ceea ce ne unește.

Mi se întâmplă adesea să fiu acuzat de exces de optimism sau, dimpotrivă, de exces de pesimism de către persoane care, acum două-trei luni, erau la rândul lor extrem de pesimiste sau extrem de optimiste.

Dar este firesc. Sunt stări perisabile, care se schimbă în funcție de golurile lui Pascual sau de centrările lui Armstrong.

Este în regulă să ne hrănim puțin orgoliul spunând „Văzuși, bă!”, dar în niciun caz să le reproșăm altora că au gândit diferit sau să-i plasăm într-o tabără opusă.

La finalul zilei, ne avem pe noi și avem Dinamo. Restul sunt detalii care se pot schimba de la etapă la etapă.

HAI DINAMO!

Ultima actualizare: octombrie 12, 2026

Lasă un răspuns