Written by „Biba, vezi ranițele alea? Hai, bagă mare, ia de cară la ele!”
Era genul de bullying pe care îl auzeai mai mereu în unitățile militare, pe vremea când serviciul militar era obligatoriu. O practică devenită, cumva, o tradiție împământenită: veteranii îi chinuiau la greu pe cei proaspăt veniți în armată.
În fotbal, deși poate părea bizar, a existat și există în continuare un fenomen asemănător. Un amestec de presiune, tachinare și intimidare, care nu trebuie confundat întotdeauna cu bullying-ul propriu-zis și ale cărui efecte pot fi diferite de la un jucător la altul.
Astăzi, la Matinalul Radio Dinamo 1948, pornind de la David Irimia, cel care se află mereu sub tirul indicațiilor lui Danny Armstrong, Alex Conovaru ne-a povestit o întâmplare pe care a auzit-o chiar de la Gabi Torje.
Cono și-a amintit că, în urmă cu mulți ani, pe vremea când realiza o emisiune matinală, l-a avut invitat pe Gabi Torje, aflat atunci în perioada sa de glorie la Dinamo. După emisiune, fotbalistul i-a povestit despre dificultățile pe care le întâmpinase imediat după transferul de la Poli Timișoara.
Torje venise la Dinamo la doar 18 ani și purta deja o etichetă apăsătoare: „Messi din Banat”. Așteptările erau uriașe, numai că, la început, lucrurile nu îi ieșeau deloc.
Cono a povestit că, atunci când Torje primea mingea, auzea imediat în jurul lui strigăte de genul: „Băi, dă-o! Nu o mai ține! Dă drumul la minge!”
Presiunea era atât de mare, încât tânărul fotbalist, pentru care Dinamo plătise o sumă uriașă la vremea respectivă, două milioane de euro pentru 50% din drepturile sale, ajunsese să se teamă să mai încerce un dribling. Colegii îi cereau insistent să paseze, uneori chiar îl înjurau, iar el simțea că orice încercare nereușită avea să atragă alte reproșuri.
„Bă, eu până n-am dat primul gol, eu nu știam ce să joc”, și-a amintit Cono că i-ar fi mărturisit Torje.
Teama de a greși ajunsese să-i afecteze tocmai calitățile pentru care fusese adus la Dinamo.
Pot confirma multe întâmplări de acest gen, la care am fost martor atunci când am urmărit meciuri de la marginea gazonului.
Într-una dintre ele, protagonist a fost Patrick Petre, fiul legendei dinamoviste Florentin Petre.
Patrick a primit mingea la centrul terenului și avea destul spațiu la dispoziție. În acel moment, antrenorul și jucătorii din jurul lui au început să strige, toți deodată:
„Eu!”, „Hai, Patrick!”, „Pasează!”, „Driblează!”, „Ai loc!”
Copilul de atunci, absolut debusolat, a trimis mingea direct în aut și a ridicat din umeri.
Spuneam că este un soi de presiune de vestiar care nu are neapărat efecte negative pe termen lung. Ba chiar experiența acumulată te poate ajuta să gestionezi mai bine asemenea situații atunci când devii, la rândul tău, unul dintre veterani. Asta nu înseamnă însă că presiunea nu are un cost. În funcție de felul în care este resimțită, ea poate crește nivelul de stres și poate afecta încrederea unui jucător, inclusiv pe termen mediu și lung.
În fotbal sunt lucruri care nu se schimbă niciodată. În 2008, Torje era „biba” pentru vestiarul lui Dinamo. În 2026, David este juniorul. Probabil că, peste mulți ani, vom vedea alți jucători care, în momentul în care vor primi mingea la picior, vor declanșa o gălăgie teribilă în jurul lor.
HAI DINAMO!
Ultima actualizare: noiembrie 12, 2026