De ani de zile, suporterii lui Dinamo așteaptă un marcator. Un atacant „cu cifre”, un om capabil să înscrie 20 de goluri într-un sezon. Un fotbalist care să transforme ocaziile în goluri și speranțele în victorii.
Deocamdată, Dinamo pare să nu aibă acel „salvator”. Dar nu sunt deloc convins că absența lui ar trebui să ne sperie atât de tare.
În primele 15 etape ale acestui sezon, alb-roșiii au înscris 32 de goluri, ocupând locul secund în clasamentul celor mai productive ofensive din SuperLiga. Doar Universitatea Craiova a marcat mai mult (34 de goluri), în timp ce U Cluj, ocupanta poziției a treia, se află deja la șase goluri distanță (26).
Cu o medie de 2,13 goluri pe meci, este greu să vorbești despre o echipă care suferă din punct de vedere ofensiv.
Este adevărat că Dinamo are un profil ofensiv diferit de cel al principalelor contracandidate. În timp ce Universitatea Craiova și U Cluj se bazează în mare măsură pe golurile atacanților, la Dinamo linia a doua este principala sursă de reușite.
Nu mai puțin de 17 dintre cele 32 de goluri, adică 53,1%, au fost înscrise de mijlocași. În plus, fundașii au contribuit cu alte cinci goluri.
Poate că problema nu este absența unui mare marcator, ci felul în care alegem să privim o echipă care a găsit deja mai multe soluții de finalizare.
Iar aici cred că trebuie remarcat meritul lui Nuno Campos. Antrenorul portughez a construit un mecanism ofensiv în care responsabilitatea marcării golurilor nu apasă exclusiv pe umerii atacanților. Mijlocașii ajung la finalizare, fundașii contribuie pe tabelă, iar echipa produce goluri fără să depindă de inspirația unui singur fotbalist.
Nu înseamnă că sistemul este perfect sau că nu poate fi îmbunătățit. Înseamnă doar că există deja o construcție funcțională, iar orice transfer ar trebui să o facă mai puternică.
Dacă Dinamo marchează încă 32 de goluri în următoarele 15 etape, dar niciun atacant nu depășește cinci reușite, putem spune că Dinamo are o problemă ofensivă?
Un atacant de valoare ar reprezenta, fără îndoială, un plus. Mai ales în meciurile blocate, când o singură execuție poate face diferența dintre un punct și trei.
Firește, media golurilor nu spune întreaga poveste. Există meciuri în care nu contează câte ocazii creezi, ci dacă ai omul capabil să transforme una singură în gol. Poți marca patru goluri într-o partidă și niciunul în următoarea. Media rămâne bună, dar punctele pierdute nu se mai întorc.
Tocmai de aceea, un atacant valoros, capabil să decidă asemenea meciuri, ar putea reprezenta un pas înainte pentru Dinamo.
Dar întrebarea este dacă Dinamo are nevoie de un golgheter în jurul căruia să-și construiască jocul sau de un atacant care să se integreze într-un mecanism ofensiv deja funcțional.
Nu trebuie să confundăm nevoia de a îmbunătăți echipa cu nevoia de a găsi un salvator.
Ar fi o greșeală să judecăm forța ofensivă a unei echipe exclusiv prin numărul de goluri marcate de atacantul său central. Fotbalul este un joc colectiv, iar Dinamo lui Nuno Campos demonstrează că golurile pot veni din mai multe direcții.
Asta nu înseamnă că Dinamo trebuie să renunțe la căutarea unui atacant de mare valoare. Înseamnă că trebuie să știe exact ce caută și, mai ales, de ce.
Dinamo nu trebuie să caute un om care să marcheze în locul celorlalți. Trebuie să caute un om care să ajute întreaga echipă să marcheze și mai mult.
Ultima actualizare: noiembrie 18, 2026
