Written by Ani de zile am crezut că dinamoviștii sunt speciali, că au o inteligență și o capacitate de înțelegere peste media cu care se laudă acest popor.
Probabil am considerat acest lucru din aroganța de a crede că ai noștri sunt „altfel”, unici și speciali. Probabil că acest lucru se aplică încă pentru o mare parte a suporterilor dinamoviști, dar avem și o mică parte care ieri pur și simplu mi-au adus aminte că printre noi sunt și „români adevărați”, care au talentul de a demola ceea ce spun că iubesc.
Dinamo a fost măcelărită ieri de arbitraj. Toată repriza a doua s-a fluierat într-o singură direcție. A fost o execuție în direct, o viciere de rezultat absolut clară. De altfel, presa, care de obicei nu ne favorizează, a semnalat aproape la unison acest lucru. Frustrarea este maximă, dar dincolo de frustrare am avut și un alt sentiment, mult mai negativ.
OK, avem minusurile noastre. Nu suntem o echipă perfectă și nici nu avem pretenția asta în acest moment. Dar, strict pentru meciul de ieri, nu cred că avem ce să le reproșăm jucătorilor noștri. Ireal pentru mine cum unii au reușit, chiar și într-un asemenea moment, să pună tunurile tot pe propria echipă.
De multe ori eram șocat atunci când citeam o știre negativă, despre un viol sau o crimă, și vedeam unele comentarii care acuzau victima, mergând pe ideea: „Lasă că a făcut ea ceva”. Mereu am crezut că doar oamenii fără urmă de empatie și de înțelegere pot gândi așa. Din păcate, ieri am văzut că și în familia Dinamo avem asemenea oameni. Sentimentul, recunosc, a fost unul de perplexitate și de scârbă. E ca și cum cineva îți tâlhărește copilul și tu tot pe copil arunci vina.
Recunosc, m-am înșelat. Să fii dinamovist este doar un aspect pozitiv, dar atât. Dincolo de asta, totul ține de latura umană.
HAI DINAMO!