Written by Astăzi, 30 aprilie, în teorie se finalizează procedura de licențiere de către Federația Română de Fotbal pentru cluburile ce vor participa în Superliga României, ediția 2026/2027.
Superliga nu înseamnă doar puncte, clasamente și drepturi TV. Înseamnă, sau ar trebui să însemne, și standard. Un prag minim de normalitate pe care fiecare club îl respectă atunci când urcă în prima ligă. De aici începe, de fapt, și problema pe care nu mai putem să o evităm: cazul Csikszereda Miercurea Ciuc.
Promovată în vara lui 2025, echipa a bifat sezonul 2025/2026 jucând acasă pe o arenă care, dincolo de orice cosmetizare, nu respecta nivelul cerut de competiție. Nu este o discuție de orgolii sau de „cine merită sau nu să fie în Liga 1”. Este o discuție despre reguli, despre siguranță și despre coerența unei competiții care pretinde că este una de top.
Pentru că există reguli. Nu interpretări, nu excepții transformate în obicei. Regulamentul privind infrastructura stadionului, pe care și FRF îl are în vedere în procesul de licențiere și omologare, vorbește clar despre un prag minim de capacitate: 4.500 de locuri pentru un stadion de nivel corespunzător competițiilor de top, echivalent categoriei 3 UEFA. Nu este o recomandare, nu este o sugestie, este un standard conform Regulamentului privind infrastructura stadionului, în vigoare și publicat pe site-ul FRF.
În realitate, la Miercurea Ciuc se joacă în Superligă pe un stadion de aproximativ 2.800 de locuri, iar chiar autoritățile au recunoscut public că situația este departe de a fi în regulă. Nu mai vorbim de o interpretare subiectivă, ci de o constatare oficială care ar trebui să dea de gândit oricărei comisii de omologare.
Declarația inspectorului-șef al Jandarmeriei Harghita, Dan Iamandi, făcută după meciul cu Dinamo, spune totul despre limitele acestui stadion:
„Haosul l-au creat suporterii care nu au acceptat anumite reguli. Eu am încercat, prin dialog pașnic, să-i conving că ceea ce fac nu e bine. Stadionul e mic. E o greșeală. Nu are nici 4.000 de locuri, are 2.480 locuri.
Și fanii lui Dinamo au primit 5%, adică 125 de locuri. Dar ei și-au mai cumpărat bilete, probabil prin interpuși. Ei aveau bilete, dar trebuiau să meargă la locurile lor. Ei voiau să intre toți în același loc. Ceea ce e imposibil, pentru că acea zonă avea doar 125 de locuri. De aici a pornit totul. Ei spun că aveau bilete și că nu au fost lăsați să intre. Trebuiau să intre unde aveau bilete.
Noi am încercat să avem un dialog între ei. Ei s-au și bătut între ei. Și noi am intervenit.
Până la urmă, ei au intrat mai mult de 125 în acea zonă. Prin minutul 15-20 au ieșit și au plecat. Probabil au premeditat lucrul acesta. Nu m-am născut ieri. Am trecut prin multe și nu mă surprinde lucrul acesta. Am încercat să gestionăm corect. O să facem o analiză să vedem ce am greșit și noi, ce a făcut firma de pază, dacă organizatorul a făcut tot ce trebuia să facă. O să ne punem la punct. Suntem și la început în Liga 1. Stadionul e mic, intrarea se face complicat. Sunt probleme, dar le rezolvăm.
Au fost lucruri care s-au mai întâmplat. Nu e nici prima dată și nici ultima. Noi și Gruparea Mobilă de la Târgu Mureș ne-am făcut treaba foarte bine”
Este evident că prima problemă este că vorbim, la Miercurea Ciuc, despre un stadion subdimensionat pentru nivelul Superligii.
Și aici apare esența problemei: nu vorbim despre meciurile obișnuite, cele fără presiune, fără galerie numeroasă în deplasare. Vorbim despre acele partide care definesc, de fapt, Liga 1: cu Dinamo, Rapid, Craiova, U Cluj, Petrolul, FCSB, UTA, Farul și alte echipe care vin cu suporterii lor după ele.
Pentru că regulamentul spune clar că minimum 5% din capacitatea stadionului trebuie alocată oaspeților. Pe un stadion mic, acest procent devine o problemă practică: prea puține locuri, presiune pe organizare, tentația de a „ajusta” regulile. Exact ceea ce s-a întâmplat.
Nu este vina suporterilor că vor să vină la meci. Nu este o anomalie că Dinamo sau Rapid aduc sute de oameni în deplasare. Asta este normalitatea fotbalului românesc. Anormal este ca infrastructura să nu poată susține această realitate.
Derogările există, este adevărat. Sunt prevăzute tocmai pentru cazurile în care o echipă promovează și are nevoie de timp pentru adaptare. Dar derogarea este, prin definiție, temporară. Nu poate deveni o soluție structurală. Și, mai ales, nu poate fi acordată la nesfârșit, în disprețul unor criterii minime. Nu poate ține la nesfârșit pentru a acoperi neregulile grave de la Miercurea Ciuc.
Pentru că aici nu mai vorbim doar despre confort sau estetică, ci despre organizare și siguranță. Despre accesul spectatorilor, despre separarea galeriilor, despre capacitatea reală de a gestiona un meci de risc. Toate acestea sunt afectate direct de dimensiunea și structura arenei.
De aceea, discuția nu este despre Csikszereda în sine. Este despre precedentul pe care îl creează acest caz. Dacă această situație este acceptată și în sezonul următor, atunci mesajul este unul simplu: regulamentele FRF sunt nerespectate de FRF.
Iar asta ar trebui să îngrijoreze pe toată lumea: suporteri, jurnaliști, dar mai ales oficiali și autorități.
FRF, prin comisiile sale de licențiere și omologare, are responsabilitatea de a trage linie înainte de startul noului sezon. Nu pentru a pedepsi un club, ci pentru a proteja competiția. Pentru a spune clar că Liga 1 nu este doar o poziție în clasament, ci și un standard care trebuie respectat.
Dacă acel standard minim este de 4.500 de locuri, atunci el trebuie aplicat. Fără excepții perpetue, fără amânări succesive, fără compromisuri care se văd, inevitabil, în teren și în tribune.
Totuși, dacă FRF își va încălca propriile regulamente (cel de licențiere și cel de infrastructură), suntem chiar curioși cum va motiva „derogarea” acordată iar clubului din Miercurea Ciuc și, mai ales, cum își va asuma FRF alte posibile incidente în viitorul campionat la Miercurea Ciuc, datorate deciziilor propriilor comisii.