Written by Schimbarea de antrenor de la Dinamo a fost principalul subiect de discuție din ultimele zile, nu doar în mediul online dinamovist, ci în întreg peisajul fotbalului românesc.
O mutare surprinzătoare: Zeljko Kopic a plecat de la Dinamo, iar în locul său a fost adus Nuno Campos. O decizie care poate schimba paradigma la Dinamo, așa cum îi place unui bun prieten să spună. S-au transmis multe mesaje în această perioadă, unele directe, altele indirecte, unele codificate, altele foarte clare. Până când vom putea analiza faptele concrete, jocul practicat de echipă și eficiența acestei schimbări, cred că putem trage câteva concluzii importante.
Kopic nu a dorit să mai continue la Dinamo
Până la urmă, imaginea de ansamblu a devenit mai clară. Nu pare să fie vorba despre o ofertă din Golf care să fi declanșat totul, ci despre o decizie pe care Kopic o luase încă dinaintea barajului cu FCSB. Rezultatul acelui meci nu a influențat hotărârea sa. Pur și simplu, antrenorul croat nu și-a mai dorit să continue. Motivele reale probabil nu le vom afla niciodată în totalitate. Cunoaștem însă efectul: un ciclu s-a încheiat.
Dinamo își dorește un alt mod de lucru
În declarațiile publice din ultima perioadă, Andrei Nicolescu a vorbit tot mai des despre necesitatea implementării unui nou model de lucru, în special în ceea ce privește recrutarea și procesul de transferuri. Este evident că în ultimele perioade de mercato lucrurile nu au funcționat întotdeauna la nivelul dorit. A costat acest lucru unul sau două locuri în clasament? Posibil. Eu unul cred că da. Dar istoria este deja scrisă, iar acum nu putem face decât să analizăm și să învățăm din ceea ce s-a întâmplat.
Relația perfectă nu există
În fotbal, ca și în viață, relațiile perfecte nu există. După o anumită perioadă apare inevitabil uzura. Există orgolii, apar momente dificile, serii negative de rezultate și tensiuni generate de presiunea performanței. Cu toate acestea, am apreciat modul în care a fost gestionată criza din martie și aprilie. Mulți ar fi apăsat pe trăgaci mult mai repede. Dinamo a ales continuitatea, iar sezonul a fost dus până la capăt. Iar la final am fost la câteva detalii de revenirea în cupele europene după aproape un deceniu.
Despărțirea elegantă există
Privind din exterior, mai apreciez un aspect. O relație profesională se poate încheia și elegant. Într-un fotbal românesc în care am fost obișnuiți ani la rând cu scandaluri, reproșuri și răfuieli publice, această despărțire a fost una civilizată. Pare o separare în care toate părțile au înțeles că este momentul pentru un nou capitol. Sunt convins că Zeljko Kopic va obține un proiect important după munca depusă la Dinamo, iar clubul are șansa de a face următorul pas în propria dezvoltare. Win-Win!
Schimbare la momentul oportun și într-un context favorabil
De cele mai multe ori, schimbările de antrenor apar în plin sezon și sunt generate de criză. Sunt acel „electroșoc” pe care îl invocam atât de des în fotbalul românesc al anilor 2000. Acum vorbim despre cu totul altceva. Noul antrenor vine înainte de reunire, înainte de cantonament și înainte de construcția lotului. Nu preia o echipă din mers și nici una aflată în derivă. Din contră, preia un club stabil, cu direcție și cu perspective.
Baza există
La Dinamo nu cred că trebuie să vorbim despre reconstrucție. Termenul potrivit este consolidare. Există deja o fundație solidă. Așa cum Ioan Andone a preluat în 2016 o bază construită de Mircea Rednic, tot așa Nuno Campos găsește acum o structură funcțională pe care trebuie să o dezvolte.
Este o diferență uriașă între a prelua o echipă din subsolul clasamentului și a veni la un club care a terminat pe locul 4, care are un nucleu bine definit și care nu suferă pierderi masive la nivel de lot. Există toate premisele pentru progres. Avem motive să credem că jucători precum Stoinov, Duțu, Țarbă, Musi și ceilalți tineri ai lotului vor continua să crească și să își valorifice potențialul.
Aer nou, mesaj nou, mentalitate nouă
Uneori ai nevoie de o voce nouă. Nu pentru că vechiul mesaj ar fi fost greșit, ci pentru că orice discurs riscă, la un moment dat, să devină previzibil și să își piardă impactul. Poate că vestiarul avea nevoie de o nouă perspectivă, de alte idei și de o energie diferită. Vom descoperi în perioada următoare care este filosofia lui Nuno Campos și cum va reuși să o transmită grupului.
Un altfel de fotbal: să nu devenim previzibili
Dinamo și-a construit în ultimii ani o identitate de joc. Până la urmă, orice echipă trebuie să aibă una. Poate fi ofensivă, defensivă, spectaculoasă sau pragmatică. Important este să nu devină previzibilă.
Ideal este să ai un joc atât de bine structurat încât adversarul să știe ce urmează și totuși să nu poată găsi soluții pentru a te opri. Acolo apare adevărata forță a unei echipe. Evident, discutăm la nivelul Superligii, nu al marilor campionate europene, dar principiul rămâne același.
Răbdare?!
Schimbarea unui model de joc și a unei filozofii necesită timp. Nu se produce peste noapte. În ultimii ani s-au creat automatisme, relații de joc și mecanisme care vor trebui recalibrate. Este posibil să existe dificultăți la început. Este la fel de posibil să nu existe. Fotbalul rămâne imprevizibil.
Va fi Dinamo o forță încă din primele etape? Nu este neapărat ceea ce mă preocupă cel mai mult. Nu mă interesează să fim campionii lunii august. Mi-aș dori ca echipa să atingă vârful de formă în martie, aprilie și mai, atunci când se decid obiectivele importante, când presiunea crește și când se văd cu adevărat rezultatele unei construcții.
Eu unul sunt încrezător în această mutare. Dacă așteptările vor fi confirmate sau nu, terenul va oferi răspunsul. Sunt curios să îl văd la lucru pe Nuno Campos, să urmăresc antrenamentele, să văd profilul jucătorilor care vor veni și direcția pe care o va lua echipa.
Emulația pornește întotdeauna dinspre teren către tribune. Iar în acest moment, recunosc, am un sentiment pozitiv.
Hai Dinamo! Și fie ca viitorul să ne aparțină!