Vocea inocenței: Inima unui copil pentru Dinamo

„Copilul este inocență și uitare, un nou început, un joc, o roată care se învârte de la sine, o mișcare inițială, un sacru Da.”

Dragi eroi în alb și roșu,

Sunt eu, Edi, micuțul dinamovist cu megafonul care a răsunat pe stadionul “Arcul de Triumf”. Vreau să vă spun că, deși sunt mic și abia dacă ajung la bara transversală, inima mea e mare cât peluza și bate tare pentru Dinamo.

Când am dat lovitura de începere, m-am simțit ca un căpitan, iar când Bani a înscris, parcă am fost eu acolo, pe teren, alergând spre tribune să vă îmbrățișez. Am sărit, am strigat, și am fluturat steagul meu mai tare decât vântul de primăvară. Și chiar dacă uneori mi-e frică de întuneric, nu mi-a fost frică să cred în voi, chiar și când soarta părea să ne întoarcă spatele.

Vă mulțumesc că mi-ați arătat că visurile se pot împlini, că lupta și speranța nu sunt doar cuvinte din povești. Voi sunteți eroii mei, cei care luptă pe teren, dar și în inimile noastre.
Acum, când vă scriu aceste rânduri, vă rog să nu uitați cum a bătut inima stadionului pentru voi. Să jucați în fiecare meci de acum încolo ca și cum ați juca pentru prima dată, cu bucuria și entuziasmul unui copil care descoperă lumea.
Vă promit că voi fi acolo, la fiecare meci, cu vocea mea de copil și cu inima de campion, să vă strig numele și să vă încurajez. Pentru că Dinamo nu e doar o echipă, e familia mea, e casa mea, e visul meu.

Cu drag, Edi, cel mai mic și mai zgomotos suporter

În loc de epilog:
Aceste rânduri sunt dedicate tuturor copiilor prezenți pe stadion alături de părinții lor care, la fel ca Edi, trăiesc fiecare meci cu intensitatea unei finale de campionat, care își pun speranțele și visele în jocul pe care îl iubesc și care ne amintesc că, în cele din urmă, fotbalul este despre bucuria pură și necondiționată a jocului.

Să lăsăm pentru moment neliniștile și nemulțumirile față de jocul neconvingător al băieților noștri și să ne gândim la puritatea și sinceritatea cu care un copil își susține echipa favorită. Este o lecție de viață pe care ne-o oferă Edi, care ne arată că pasiunea pentru fotbal transcende vârsta și ne unește pe toți într-un singur glas de încurajare.
Pentru acești micuți, pentru suporteri, dar mai ales pentru gloria lui Dinamo, pentru istoria scrisă în alb și roșu, luptați pe teren cu inima unui leu!
Pentru culorile care vă îmbracă pieptul, pentru visul care nu moare niciodată – luptați până la capăt!
Forza Dinamo!”