Suntem mulți și suntem diferiți. Știm să ne unim în momentele grele și să fim alături unii de ceilalți, dar există și lucruri care ne despart și care, uneori, pot crea animozități.
Ceea ce trebuie să înțelegem este că facem parte din aceeași familie și că luptăm sub același steag.
De multe ori m-am întrebat de ce înțeleg „suporterul dinamovist”, dar nu reușesc să-i înțeleg pe toți suporterii dinamoviști. În cele din urmă, am găsit singur răspunsul.
Suntem ceea ce suntem astăzi datorită personalității, educației primite și experiențelor de viață acumulate. Toate acestea ne diferențiază și, uneori, ridică bariere între noi, chiar dacă iubim aceeași echipă.
În funcție de zona stadionului din care obișnuim să susținem echipa, ne împărțim, din start, în „ultrași” și „cetățeni”. Cred că, pentru a elimina animozitățile dintre noi, ar trebui să încercăm să descoperim și perspectiva celorlalți. Astfel, am putea ajunge la mai multă înțelegere și la un respect reciproc mai mare.
Ultrașii
Încep cu ei nu pentru că îi consider mai importanți sau mai puțin importanți – până la urmă, în fața lui Dinamo suntem cu toții egali –, ci pentru că eu cred că ultrașii sunt mai mult decât simpli suporteri: sunt parte integrantă a spectacolului oferit de un meci de fotbal.
Fără suporteri, fotbalul ar fi trist. Fără ultrași, fără încurajările lor permanente, fără scenografiile și nebunia lor, spectacolul fotbalistic ar fi mult mai sărac.
Menționez că nu sunt și nu am fost niciodată „ultras”, tocmai pentru că nu aș putea adera la modul lor de viață și nu aș putea face sacrificiile și eforturile uriașe pe care ei le fac pentru a fi permanent alături de Dinamo. Cunosc ultrași care își organizează locul de muncă și viața personală în funcție de meciurile echipei.
Loialitatea lor se manifestă pe mai multe planuri: față de club, dar și față de peluză sau față de grupul din care fac parte. Cred că aici se află unul dintre lucrurile care ne diferențiază. Noi suntem loiali lui Dinamo, în timp ce ei sunt loiali atât clubului, cât și peluzei, propriului grup și fenomenului ultras în general.
Ne plac scenografiile și spectacolele create de peluză, dar în spatele lor există o muncă enormă, depusă de acești oameni. Este o muncă pe care ar trebui să o respectăm și să o apreciem chiar și atunci când viziunile noastre diferă.
Ultrașii au propriul cod etic, propria organizare și propria cultură, la care au aderat și care, de multe ori, nouă ne pot părea greu de înțeles. Tocmai toate acestea le oferă însă un sentiment unic de apartenență.
Stilul lor poate fi uneori mai impulsiv, însă trebuie să înțelegem și mediul în care se manifestă, unul dominat de pasiune, intensitate și reacții trăite la maximum. Până la urmă, mulți dintre ultrașii de astăzi au fost, la început, simpli suporteri. Diferența este că, în timp, au ales să transforme dragostea pentru Dinamo într-un mod de viață și într-o formă mult mai intensă de implicare.
„Cetățenii”
Este categoria din care fac parte și pe care, firesc, o înțeleg mai bine. Iubim Dinamo la fel de mult și cu aceeași intensitate, dar suntem mai degrabă susținători ai spectacolului decât parte activă a acestuia.
Nu ne-am organizat viața personală sau profesională în jurul lui Dinamo – mă rog, cel puțin majoritatea dintre noi –, dar asta nu înseamnă că iubim echipa mai puțin.
„Cetățenii” sunt extrem de importanți în această ecuație, pentru că reprezintă marea masă a suporterilor. Un club precum Dinamo are foarte mulți oameni care își aduc contribuția meci de meci, prin prezența pe stadion și prin sprijinul oferit echipei. Apartenența lor nu este însă legată de o anumită peluză sau de un anumit grup, ci direct de club.
Ar fi bine să înțelegem că ultrașii nu pot crea singuri atmosfera unui stadion plin, așa cum nici „cetățenii” nu pot oferi, de unii singuri, intensitatea peluzei. Dinamo are nevoie de ambele categorii, unite sub același steag.
Atunci când suntem tentați să ne criticăm unii pe ceilalți pentru că nu reacționăm întotdeauna la fel, cred că ar fi bine să ne concentrăm mai întâi asupra lucrului care ne unește: dragostea pentru Dinamo.
Ultima actualizare: septembrie 8, 2026
