Written by Recunosc, ideea acestui editorial a pornit de la o discuție cu prietenul și colegul meu Dragoș Stochiță, în cadrul uneia dintre emisiunile Radio Dinamo1948.
O discuție despre perspective, așteptări și, mai ales, despre cât de sus putem ridica ștacheta în această perioadă extraordinară pe care o traversează Dinamo.
Între cele două pauze competiționale prilejuite de meciurile echipelor naționale, Dinamo are de disputat nu mai puțin de cinci partide în SuperLiga, la care se adaugă și confruntarea cu Chindia Târgoviște din Cupa României, programată la finalul lunii octombrie.
Este un interval extrem de important, care poate consolida poziția noastră în clasament și, de ce nu, poate transforma un început excelent de sezon într-o candidatură tot mai credibilă pentru primele locuri.
Seria a început cum nu se putea mai bine. Dinamo s-a impus la Sfântu Gheorghe, 2-0 împotriva celor de la Sepsi, bifând a doua victorie consecutivă în deplasare. Mai mult, dacă privim ultimele patru partide disputate departe de casă, bilanțul este unul impresionant: trei victorii și un rezultat de egalitate.
Sunt cifre care confirmă progresul unei echipe care a învățat să gestioneze momentele dificile, să controleze jocurile și, poate cel mai important, să câștige cu o constanță pe care nu am mai întâlnit-o de foarte mult timp.
Dar nu doar despre statisticile deplasărilor vreau să vorbesc astăzi.
11 sau 15 puncte? Două perspective, același obiectiv
Revin la discuția cu Dragoș. L-am întrebat care consideră că ar trebui să fie ținta pentru această serie de cinci meciuri. Nu câte puncte și-ar dori, pentru că răspunsul ar fi fost evident, ci care ar fi pragul minim acceptabil pentru o echipă aflată în postura actuală a lui Dinamo.
Răspunsul a venit aproape instantaneu: 15 puncte!
Maximum posibil. Cinci victorii din cinci meciuri. Fără compromisuri, fără pași greșiți, fără puncte lăsate pe drum.
Eu recunosc că am fost considerabil mai precaut. Am avansat o țintă de 11 puncte, echivalentul a trei victorii și două rezultate de egalitate. Un bilanț care ar însemna o medie de 2,2 puncte pe meci, suficientă pentru a confirma ritmul excelent al echipei.
Poate că este o abordare mai conservatoare, dar nu cred că trebuie să confundăm încrederea cu certitudinea. Fotbalul are această capacitate de a contrazice orice predicție, indiferent cât de solide par argumentele.
Totuși, după victoria de la Sfântu Gheorghe, recunosc că optimismul meu a crescut considerabil. Iar când analizez programul rămas până la următoarea pauză competițională, încep să înțeleg de ce Dragoș a fost atât de categoric.
Pentru că, privite în ansamblu, perspectivele sunt realmente spectaculoase.
Patru adversari, patru oportunități
Până la finalul turului sezonului regulat, Dinamo mai are de disputat patru partide:
- Dinamo – FC Botoșani, pe teren propriu
- CFR Cluj – Dinamo, în deplasare
- Dinamo – UTA, pe teren propriu
- FC Argeș – Dinamo, în deplasare
Ce au în comun aceste formații? Niciuna nu ocupă în acest moment o poziție de play-off. Toate au traversat perioade complicate în actuala stagiune și au expus vulnerabilități pe care Dinamo, prin calitatea jocului și prin forma actuală, are capacitatea să le exploateze.
Evident, asta nu înseamnă că punctele sunt deja în cont. CFR rămâne un adversar cu experiență și calitate, deplasările au propriile dificultăți, iar echipele care traversează momente mai puțin faste pot deveni extrem de incomode tocmai prin nevoia urgentă de rezultate.
Dar trebuie să privim și realitatea din perspectiva noastră.
Dinamo este liderul campionatului. Dinamo este echipa în formă. Dinamo este formația care a demonstrat, în ultimele săptămâni, că poate câștiga în maniere diferite.
De ce ne-am teme să spunem că putem obține patru victorii? De ce ne-am limita singuri așteptările, când evoluțiile echipei ne oferă suficiente argumente pentru a fi ambițioși?
Nu spun că vom câștiga toate partidele. Spun doar că există motive reale să credem că putem aborda fiecare confruntare cu perspectiva celor trei puncte.
Iar aceasta este, în sine, o schimbare fundamentală de mentalitate.
De la 26 de puncte la un final de tur aproape neverosimil
Dinamo are deja 26 de puncte după 11 etape, ceea ce înseamnă o medie impresionantă de 2,36 puncte pe meci.
Dacă am extrapola acest ritm la întregul sezon regulat, am ajunge la aproximativ 71 de puncte după 30 de etape. O proiecție extraordinară, care ilustrează magnitudinea performanței de până acum.
Sigur, hârtia suportă orice. Putem construi scenarii, putem extrapola statistici și putem visa la cifre spectaculoase, dar fotbalul nu se joacă într-un tabel Excel.
Totuși, există un aspect pe care nu trebuie să îl pierdem din vedere: fiecare punct acumulat acum are o valoare care se va reflecta în economia întregului sezon.
Fiecare victorie, chiar și una care poate părea de rutină, adaugă ceva la zestrea care va determina poziția noastră la finalul sezonului regulat. Fiecare etapă încheiată cu succes reprezintă încă o cărămidă pusă la construcția unui obiectiv care începe să capete contur.
Și acum ajungem la partea cu adevărat interesantă.
Dacă Dinamo îndeplinește ținta mea, de 11 puncte în această serie de cinci partide, vom încheia turul sezonului regulat cu 34 de puncte.
34 de puncte după 15 etape! O medie de 2,27 puncte pe meci, un bilanț excepțional și, fără îndoială, unul demn de o echipă care se bate pentru prima poziție.
Dar dacă scenariul lui Dragoș devine realitate?
Dacă Dinamo obține maximum de puncte în această serie, atunci vom ajunge la 38 de puncte la finalul turului. O medie de 2,53 puncte pe meci, superioară chiar și ritmului impresionant pe care îl avem în prezent.
Aici intrăm deja într-un teritoriu care părea inaccesibil nu cu foarte mult timp în urmă. Un parcurs care ne invită inevitabil la comparații cu perioadele de glorie ale clubului, inclusiv cu acel Dinamo din 2007, care domina autoritar campionatul.
Nu vreau să forțez comparațiile, pentru că fiecare generație are propria identitate, propriile provocări și propriul context competițional. Dar simplul fapt că putem deschide o asemenea discuție, fără să pară complet desprinsă de realitate, spune enorm despre transformarea pe care o trăim.
Ce vrem să fim: o surpriză sau o certitudine?
Există însă și reversul medaliei. Dinamo nu mai este echipa privită cu indulgență, formația de la care adversarii se așteaptă să obțină puncte sau adversarul pe care îl poți trata superficial. Dinamo este liderul SuperLigii, iar acest statut schimbă inevitabil felul în care suntem abordați.
Vom fi vânați. Vom întâlni adversari mai precauți, echipe care își vor adapta planul tactic pentru a ne bloca punctele forte și formații care vor privi un rezultat pozitiv împotriva noastră ca pe o realizare importantă.
Este prețul succesului. Dar este și privilegiul pe care ni l-am dorit atât de mult. În acest context, adevărata provocare va fi constanța. Nu doar să câștigăm atunci când jucăm spectaculos, ci să găsim soluții și în serile în care lucrurile nu funcționează perfect. Nu doar să impresionăm, ci să acumulăm puncte cu regularitate.
Pentru că aici se face diferența dintre o echipă care traversează o perioadă bună și una care poate transforma acel moment într-un sezon cu adevărat memorabil.
Nu există meciuri ușoare în SuperLiga și ar fi o greșeală să tratăm cu superficialitate vreunul dintre următorii adversari. Dar nici nu avem motive să ne ascundem ambițiile.
Iar dacă există un lucru care mă entuziasmează mai mult decât orice, este faptul că am ajuns să facem calcule pentru supremație, nu pentru supraviețuire.
În urmă cu doar câțiva ani, număram punctele necesare pentru a evita dezastrul. Acum numărăm punctele care ne-ar putea menține pe primul loc.
Și ce diferență uriașă este între cele două realități!
Eu rămân la pronosticul meu de 34 de puncte. Dragoș merge pe varianta maximalistă, de 38. Dar, undeva în interiorul meu, sper că la finalul turului va avea el dreptate.
Voi câte puncte credeți că va avea Dinamo după 15 etape: 34, 38 sau un alt total?