Written by Când Nuno Campos a preluat Dinamo și a început să implementeze un nou sistem de joc, una dintre opiniile frecvent exprimate era că vom vedea o echipă spectaculoasă, capabilă să marcheze multe goluri, dar care va oferi și adversarilor numeroase oportunități de a înscrie.
După 15 etape, prima parte a previziunii s-a confirmat. A doua, în schimb, este una dintre cele mai plăcute surprize ale sezonului.
Dinamo a marcat 32 de goluri, având unul dintre cele mai productive atacuri din SuperLiga. Dar, în același timp, a primit numai 11 goluri.
O medie de 0,73 goluri încasate pe meci, care spune destul de multe despre echilibrul unei echipe considerate, la începutul sezonului, vulnerabilă în defensivă.
Și totuși, numărul golurilor primite nu reprezintă singurul argument.
Șase meciuri în care adversarii nu au găsit drumul spre gol
Dinamo a încheiat șase dintre cele 15 partide de campionat fără să primească gol.
Asta înseamnă 40% dintre meciurile disputate. Aproape jumătate.
Nu vorbim despre un singur rezultat spectaculos sau despre o serie întâmplătoare de intervenții salvatoare ale portarului. Vorbim despre șase partide în care adversarii nu au reușit să înscrie.
Este o statistică importantă pentru orice echipă, dar devine cu atât mai relevantă în cazul lui Dinamo, ținând cont de schimbarea sistemului de joc.
Un sistem ofensiv nu trebuie să fie obligatoriu și unul vulnerabil. Iar echipa lui Nuno Campos pare să demonstreze exact acest lucru.
Apărarea începe înainte ca adversarul să ajungă la poartă
Aici apare poate cea mai interesantă parte a analizei.
Dinamo permite adversarilor, în medie, aproximativ zece șuturi pe meci, una dintre cele mai bune valori din campionat.
Mai mult, indicatorul xGA, care estimează calitatea ocaziilor create de adversari, se situează în jurul valorii de 14 goluri așteptate în cele 15 etape.
Dinamo a primit efectiv 11.
Diferența este importantă, dar mai relevant este faptul că adversarii nu reușesc să genereze constant un volum mare de situații periculoase.
Asta ne spune că eficiența defensivă nu începe în momentul în care Bellaarouch trebuie să intervină.
Începe mult mai devreme.
Prin poziționare, prin modul în care echipa ocupă spațiile, prin recuperarea mingii și prin felul în care jucătorii reacționează atunci când pierd posesia.
O apărare bună nu este neapărat aceea în care fundașii sunt obligați să intervină permanent. Este aceea care îi pune cât mai rar în asemenea situații.
Iar cifrele sugerează că Dinamo reușește acest lucru destul de bine.
Bellaarouch, ultima piesă a mecanismului
Evident, organizarea defensivă nu elimină complet pericolul.
Există momente în care adversarii găsesc spații, ajung la finalizare și obligă portarul să intervină.
Aici apare contribuția lui Alaa Bellaarouch.
În primele 15 etape, portarul dinamovist a înregistrat 43 de parade la 54 de șuturi pe poartă înfruntate, cu un procentaj al intervențiilor reușite de aproape 80%.
Sunt cifre care indică o contribuție importantă la rezultatele echipei.
Dar ar fi greșit să atribuim exclusiv portarului numărul redus de goluri primite.
Bellaarouch reprezintă ultima verigă a unui mecanism care începe cu mult înainte ca mingea să ajungă în careul lui Dinamo.
Iar cele șase meciuri fără gol primit sunt rezultatul muncii întregii echipe.
Un sistem ofensiv care nu sacrifică apărarea
Revenim la așteptările de la începutul sezonului.
Schimbarea sistemului de joc a adus și întrebări legitime. Poate Dinamo să joace mai ofensiv fără să lase spații mari adversarilor? Poate să-și asume mai multe riscuri în atac fără să devină vulnerabilă în defensivă?
După 15 etape, cifrele oferă un răspuns încurajator.
32 de goluri marcate și numai 11 primite.
Șase meciuri fără gol încasat.
Un număr relativ redus de șuturi permise adversarilor și indicatori favorabili în privința calității ocaziilor acestora.
Nu înseamnă că Dinamo nu are vulnerabilități. Nici că fiecare meci a fost o demonstrație de organizare defensivă.
Există greșeli individuale, momente în care adversarii reușesc să găsească spații și partide în care echipa nu controlează jocul așa cum și-ar dori.
Dar analiza unei echipe nu se poate reduce la câteva faze sau la o singură partidă.
Trebuie să privim imaginea de ansamblu.
Iar imaginea de ansamblu ne arată că Dinamo a reușit să combine o producție ofensivă foarte bună cu o organizare defensivă eficientă.
Poate că cele 32 de goluri marcate nu reprezintă o surpriză atât de mare pentru cei care anticipau un Dinamo ofensiv sub comanda lui Nuno Campos.
Dar cele numai 11 goluri primite și, mai ales, cele șase meciuri fără gol încasat merită privite cu atenție.
Pentru că un sistem ofensiv spectaculos poate aduce victorii și entuziasm.
Un sistem ofensiv care reușește să ofere și siguranță defensivă poate construi însă ceva mult mai important: constanță.
Iar după primele 15 etape, aceasta pare să fie una dintre cele mai importante realizări ale lui Nuno Campos.
Marea surpriză a începutului de sezon nu este că Dinamo marchează mult. Este că adversarilor le este atât de greu să marcheze împotriva ei.