Written by A sosit, în sfârșit, ziua primului meci din 2026. O seară în care Dinamo revine în prim-plan, într-o confruntare pe teren propriu cu Universitatea Cluj.
Ne întoarcem acasă. Da, putem spune asta fără rezerve. Arena Națională este, pentru moment, casa noastră. Una temporară, e adevărat, până când visul stadionului Dinamo va prinde contur. Pe 20 ianuarie intră primul buldozer, primul semn concret că viitorul începe să se construiască. Până la fluierul de start al primului meci pe noua arenă mai avem de așteptat, dar direcția este clară.
Până atunci, avem un loc pe care îl numim „acasă”. Iar acest „acasă” ne așteaptă astăzi, să-l umplem cu voci, cu emoție, cu fiori roș-albi. Frigul poate fi un obstacol, tentația confortului de acasă este reală, însă cei care vor fi prezenți în tribune vor lăsa deoparte orice comoditate. Vor lua fularul, hainele groase și vor veni să fie parte din poveste. Pentru că Dinamo nu se susține din fotoliu, ci din tribune.
Fiecare punct, fiecare succes, fiecare luptă câștigată clădește drumul către marea victorie la care visăm cu toții. După 19 ani, Dinamo poate spera din nou la titlul cu numărul 19. Nu este o promisiune, este o posibilitate. Avem șansa noastră, avem motive reale să credem și ne așteaptă în 2026 multe bătălii frumoase, multe seri în care inima va bate mai tare.
Mi-a fost dor de Dinamo. Mi-a fost dor de PCH cântând, de vibrația tribunelor, de vocea lui Ștefan Știucă prezentând echipa, de strigătul de gol care rupe liniștea, de „Perspektiva” cântată la unison. Avem un vis. Echipa luptă pentru el pe teren, dar visul nu se împlinește fără noi. Trebuie să fim acolo, în prima linie, să oferim acel impuls, acel surplus de energie care face diferența în momentele dificile.
În lupta aceasta, ei nu sunt singuri. Niciodată. Și sunt convins că, împreună, putem scrie o nouă pagină de istorie.
Ne vedem pe stadion. Arena ne așteaptă.
HAI DINAMO!