Written by Denis Alibec este un fotbalist talentat și, pentru nivelul SuperLigii, un atacant valoros, care poate pune oricând probleme adversarilor. Ceea ce pare că i-a lipsit mereu și continuă să-i lipsească este maturitatea, capacitatea de a-și gestiona emoțiile și reacțiile.
În trecut, când „doamna învățătoare” era „tovarășa învățătoare”, exista o expresie des întâlnită în școli, specifică celor care nu erau tocmai prieteni cu gramatica: „Tovarășa, Icsulescu mă greșește!”. Era „scuza” celor care scriau cu greșeli, aveau caietul pătat sau, pur și simplu, întâmpinau dificultăți în a face față rigorilor școlii. Pentru ei exista întotdeauna un „Icsulescu” care „îi greșea”.
Denis Alibec a rămas la stadiul „Danny mă greșește”. Nu a fost capabil să înțeleagă ce a făcut greșit, nu a priceput că reacția sa nu era normală și că nu avea ce căuta lângă vestiarul lui Dinamo pentru a demonstra cât de „bărbat” este.
Personal, nu cred că va învăța vreodată. Educația se face greu la final de carieră și se prinde mai deloc.
Tot în trecut, atunci când „tovarășa” trebuia să-ți corecteze comportamentul, exista o expresie care, în glumă, se traducea aproximativ astfel: „Ieși afară și să vii cu tac-tu tuns!”.
Grav este că, în cazul răzgâiatului Alibec, până și unii dintre cei care au datoria să-i corecteze comportamentul manifestă aceeași atitudine „beciloasă”. Zoltán Iaskó, directorul sportiv al constănțenilor, l-a așteptat pe Armstrong după meci și i-a transmis un mesaj amenințător: „Vii tu la Constanța, în retur!”.
„Săracul” Alibec! E adevărat, el este imatur, dar, atunci când și cei din conducerea clubului se comportă la fel de nătâng, șansele ca asemenea manifestări să se repete cresc exponențial.
Cât despre Danny, bine că este al nostru! Are talentul de a juca fotbal, dar și darul de a-i scoate din minți pe adversari.