Written by Ani la rând, fazele fixe nu au reprezentat una dintre armele importante ale lui Dinamo. Marcam destul de rar din asemenea situații și, de multe ori, un corner sau o lovitură liberă nu produceau pericolul pe care ni l-am fi dorit.
În acest sezon, lucrurile par să se fi schimbat. Iar schimbarea nu este deloc întâmplătoare.
După 15 etape, Dinamo are 32 de goluri marcate. Potrivit datelor statistice consultate, opt au venit din faze fixe, la care se adaugă patru penalty-uri transformate. Dacă tratăm separat aceste două categorii, ajungem la 12 goluri, adică 37,5% din totalul reușitelor echipei.
Aproape patru goluri din zece! O cifră care merită atenție, mai ales dacă ne amintim cât de puțin ne bazam pe fazele fixe în sezoanele trecute.
Dar, dincolo de cifre, există o poveste care începe cu mult înaintea primului meci oficial.
Povestea începe în Polonia
Încă din cantonamentul din Polonia vă povesteam despre modul diferit în care Nuno Campos și stafful său pregăteau fazele fixe.
Am urmărit atunci antrenamentele și mi-a atras atenția felul în care era organizată această parte a pregătirii. În anumite momente, echipa era împărțită în două grupe. Una lucra fazele fixe ofensive, sub coordonarea unuia dintre secunzi, în timp ce cealaltă se ocupa de fazele fixe defensive, alături de celălalt secund.
La final, cele două grupe se reuneau și începea, practic, un exercițiu de atac contra apărare.
Nu erau câteva cornere executate în grabă la sfârșitul antrenamentului, ci o muncă organizată, cu responsabilități clare și multă atenție acordată detaliilor.
Și, foarte important, lucrurile nu s-au oprit acolo. Fazele fixe sunt pregătite și în ciclul săptămânal de antrenament, existând în staff un secund specializat în acest domeniu.
De aceea, când mă uit acum la cifre, nu pot să nu fac legătura cu ceea ce vedeam în Polonia. Pentru că rezultatele din meciuri nu apar din senin. În spatele lor sunt ore de muncă pe care suporterii nu au ocazia să le vadă.
Iar aici intervine un alt aspect interesant. Dinamo a obținut aproximativ 90 de cornere în primele 15 etape, o medie de șase pe meci. Sigur, faptul că obții multe cornere nu înseamnă automat că ești și eficient. Dar îți oferă numeroase oportunități de a pune în practică ceea ce pregătești la antrenamente.
Și, când vorbim despre eficiență, nu putem să nu ajungem la Martín Pascual.
Un fundaș central care, înainte să vină la Dinamo, nu marcase în cariera sa de senior, are acum cinci goluri în campionat. Cinci! Pentru un fundaș, este o realizare extraordinară.
Pascual a devenit o amenințare reală în careul advers. Atacă mingea, își folosește foarte bine calitățile fizice și obligă apărătorii adverși să fie permanent atenți la el. Nu toate cele cinci goluri trebuie puse automat în categoria fazelor fixe, dar contribuția sa ofensivă spune multe despre felul în care Dinamo își valorifică jucătorii.
Și dacă vorbim despre oamenii care pot transforma o fază fixă într-o ocazie de gol, trebuie să vorbim și despre Danny Armstrong.
Scoțianul are zece pase decisive în primele 16 meciuri, potrivit evidenței noastre. O cifră impresionantă, dar dincolo de ea contează foarte mult calitatea execuțiilor sale.
O bună parte dintre assisturi au venit din faze fixe, iar Armstrong este, fără îndoială, principalul executant al centrărilor din cornere și lovituri libere. Din ceea ce am urmărit, peste 90% dintre aceste centrări au fost executate de el.
Și aici cred că se vede cel mai bine legătura dintre calitatea individuală și munca staffului. Poți avea un executant excelent, dar dacă jucătorii din careu nu știu unde să se deplaseze, când să atace mingea sau cum să creeze spații pentru colegi, o centrare bună poate rămâne doar o centrare bună.
La Dinamo, cele două lucruri par să funcționeze împreună. Armstrong pune mingea în zonele periculoase, colegii săi atacă spațiile, iar în spatele acestor mișcări există o muncă pe care am văzut-o încă din vară.
Diferența o fac și detaliile
Sigur că nu fiecare corner devine o ocazie și nu fiecare lovitură liberă produce pericol. Dinamo are în continuare lucruri de îmbunătățit, iar numărul mare de cornere obținute arată că există loc pentru și mai multă eficiență.
Dar dacă ne uităm la sezoanele trecute și comparăm cu ceea ce vedem acum, diferența este vizibilă.
Și nu cred că trebuie să ne uităm doar la numărul golurilor. Trebuie să ne uităm și la felul în care sunt pregătite aceste momente, la execuții, la mișcarea jucătorilor și la atenția pe care stafful o acordă acestui capitol.
Într-un meci în care adversarul se apără bine, spațiile sunt puține și construcția ofensivă nu funcționează, o fază fixă poate deveni soluția. Uneori, un corner bine executat poate valora cât o întreagă repriză de dominare. Alteori, o lovitură liberă poate transforma un egal într-o victorie.
Dinamo are deja un atac productiv și jucători capabili să decidă meciuri prin acțiuni individuale. Dacă adăugăm și o eficiență tot mai bună la fazele fixe, echipa devine mai greu de apărat.
Pentru că adversarul nu mai trebuie să se teamă doar de ceea ce construiește Dinamo din acțiune, ci și de ceea ce poate produce atunci când mingea este oprită.
Fazele fixe nu au devenit peste noapte o armă a lui Dinamo. Au început să devină una încă din vară, pe terenurile de antrenament din Polonia.
Iar ceea ce vedem acum este rezultatul unei munci care, de cele mai multe ori, rămâne invizibilă pentru suporteri.